Comunitatea creștină: construcție spirituală
și popor sacerdotal
Capitolul 2
4 Apropiați-vă de el, piatra cea vie, aruncată de oameni, dar aleasă și prețuită de Dumnezeu.
5 Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți într-o casă spirituală
a pentru o preoție sfântă
b ca să aduceți jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos.
6 Căci este scris în Scriptură:
Iată, pun în Sion
o piatră unghiulară, aleasă și prețioasă
și cine crede în ea nu va fi înșelat.
7 Așadar, cinste vouă care credeți, dar celor care nu cred:
piatra pe care au aruncat-o constructorii
aceasta a devenit piatra unghiulară 8 și:
piatră de poticnire
și stâncă a căderii.
Ei se împiedică pentru că nu cred în cuvânt; la aceasta au fost sortiți
c.
9 Dar voi [sunteți]
un neam ales, o preoție împărătească, o națiune sfântă, poporul luat în stăpânire de Dumnezeu, ca să vestiți faptele mărețe ale celui care v-a chemat din întuneric la lumină.
Note de subsol
a Termenul casă spirituală împreună cu verbul "a construi" este folosit în expresiile care se referă la templul lui Dumnezeu sau la comunitatea creştină, noul templu-sanctuar în care locuieşte Domnul pentru totdeauna (Mc 14,58; In 2,19; 1Cor 3,16.17). În textele de la Qumran, comunitatea este prezentată ca o "casă sfântă" construită pe piatra unghiulară "pentru a oferi o mireasmă plăcută".
b Cuvântul grec hierateuma nu se referă la funcţia preoţească, ci la comunitatea-grup a celor care îndeplinesc slujirea preoţească şi se bucură de o calitate specială.
c Această expresie redă o concepţie teologică ce subliniază iniţiativa radicală a lui Dumnezeu căreia nu i se poate sustrage nici măcar libera decizie a omului rebel. Nu este vorba de o predestinare rigidă, ci de stăpânirea suverană a lui Dumnezeu, demonstrată de-a lungul istoriei, care dă încredere credincioşilor în faţa apostaziei şi ostilităţii unei lumi care nu crede. Cuvintele sfântului Petru s-ar putea referi aici la evreii care l-au refuzat pe Mesia, care le era destinat lor ca popor ales.